Uneori planurile ti se pot da peste cap de la o zi la alta… Inceputul de an m-a motivat sa-mi incep usor – usor antrenamentele si vremea tinea cu mine, cu noi, cu bikerii. Abea asteptam sa treaca iarna, sa vina primavara si primele concursuri ale ei. Incepeam sa fiu de-acord cu teoria comprimarii timpului… orele, zilele, saptamanile si lunile trec in viteza pe langa noi si uneori parca nu apucam sa tinem pasul. Acum insa timpul trece greu… Pe data de 16 februarie am fost operat de urgenta iar acum astept sa treaca cele trei luni in care mi s-a interzis sa fac efort…
Dupa o saptamana cu dureri abdominale (stomacale dupa cum simteam eu), dureri de cap, temperatura, varsaturi, frisoane, vizite la medicul de familie si la urgenta spitalului de boli infectioase, dupa un tratament prescris pentru o luna cu omeprazol (medicament pt ulcer) si o trimitere pentru o radiografie abdominala… Ei bine dupa toate astea, exact dupa o saptamana in dimineata zilei de 16 februarie ora 6 am sunat la ambulata. Durerea abdominala era deja insuportabila, nu mai puteam sta drept, nu am putut dormi deloc, de-abea puteam vorbi… a venit in cateva minute ambulanta iar doctorul mi-a dat de ales…”fie iti dau ceva acum si daca nu te linistesti mergi tu la urgente, fie te ducem noi acum”. Regretam deja faptul ca nu am sunat in urma cu o saptamana, asa ca am ales urgenta.
Ajuns la spital a trebuit sa astept cateva minute, care mie mi s-au parut o vesnicie, pentru a fi luat in evidenta si pentru a explica de ce sunt acolo… Dupa asta a urmat recoltarea probelor de sange si urina, sonda gastrica (extrem de neplacuta, introdusa pe nas pana in stomac), sonda urinara, radiografii… si vestea: “trebuie sa te operam”
Primul diagnostic a fost “ulcer perforat” desi medicul anestezist se intreba cum poate un sportiv sa faca ulcer perforat, “asta e boala de informaticieni”… Intr-un fel si eu sunt tot informatician.. atunci cand nu fac sport… eram constient ca nu aveam intodeauna un program fix al meselor, k uneori mancam in graba inainte sa plec la serivici sau ca alteori mancam tarziu seara… dar sa se ajunga atat de departe si atat de direct?! Imi era frica dar totodata nu-mi mai pasa… vroiam sa scap de durere, vroiam sa adorm… imi era foarte somn si in acelasi timp eram ingrijorat pentru ca mi-am uitat telefonul acasa si nu aveam cum sa o anunt pe prietena mea ca sunt la spital. Evident ca s-a speriat cand a vazut ca e deja ora 11 (dimineata) iar eu nu dau nici un semn de viata. Nimeni nu stia exact unde sunt… nici macar mama care a venit cu mine dar care a trebuit sa astepte in sala de asteptare. In jurul orei 10 cred eram deja in sala de operatie. Am adormit si m-am trezit pe la 12 cred cand mama mea tocmai pleca din salon. Am adormit din nou si m-am trezit pe la ora 14. A venit medicul opretaor, domnul Dr. Ionescu Sever, caruia ii multumesc pe aceasta cale si care mi-a zis: “ma baiete pai tu erai plin de puroi in abdomen, ai fost operat de apendicita – peritonita”. Eram confuz si sedat.. nu stiam daca trebuie sa ma bucur sau nu.. nu stiam daca stomacul e ok sau nu… Ulterior mi s-a explicat ca operatia a fost laparoscopica, asa cum mi-au primis ca vor incerca… si ca in momentul in care a intrat cu camera video in abdomen au vazut ca stomacul e ok, insa abdomenul era plin de puroi din cauza apendicitei perforate.
Au urmat cateva zile in care nu am putut manca, stari de greata si diaree… Apoi incet incet am reusit sa mananc cate putin fara sa mi se mai faca rau. Am fost externat dupa 8 zile de spitalizare. Acum stau cuminte, mananc cu grija, astept sa treaca timpul si sa revin pe doua roti… evident voi rata inceputul sezonului competitional dar sper sa incep cu nationalele..
Multumiri domnului Dr. Ionescu Sever, medicilor rezidenti, asistentelor si infirmierelor care m-au ajutat sa ma pun din nou pe picioare, parintilor mei in special mamei mele care a venit zilnic cu mancare la mine, prietenei mele si tuturor prietenilor care m-au vizitat si au incercat sa ma ajute inclusiv sefilor mei de la Maros Sport, in special doamnei Maros Tania care m-a vizitat, ajutat si imbarbatat.
Sanatate!
- o urare pe care acum o spun din toata inima
10 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Ai trecut si peste asta si vei trece cu bine de tot, o sa vezi!
A fost o intamplare nefericita si o perioada grea, dar te vei reface si abea astept blogurile in care ne vei povesti despre cum a fost in concursurile la care vei participa si vei castiga,si si daca nu, nu-i bai, tot campionul meu drag esti tu!
Insanatosire grabnica!!!
Insanatosire grabnica!!!
Sper sa te insanatosesti cat mai curand! Te compatimesc , stiu cum e, am trecut si eu prin asa ceva acum vreo 2 ani. E groaznic , am avut dureri atat de puternice incat imi taiau tot cheful de viata. Doar ca in cazul meu , a fost vorba de un mic ulcer, dar cu putina grija am scapat neoperat.
Dar cu zici si tu, mancam cand apucam fara sa-mi pese, ei bine de atunci mananc foarte regulat si chiar am inceput sa ma ingras putin.
Sa ne auzim cu bine
Bafta si ai grija !
Insanatosire grabnica Eli!
3 luni mie mi-au trecut greu, asta vara, dar tie sper sa iti treaca mai usor.
Te astept din nou pe bike.
Sanatate,
Vlad
3 luni mie mi-au trecut greu, asta vara, dar tie sper sa iti treaca mai usor.
Te astept din nou pe bike.
Sanatate,
Vlad
in momente ca si astea iti dai seama ce importanta e sanatatea… acum e important sa get well & ride, o sa treaca cumva astea 3 luni, hang in there.
insanatosire grabnica!
yo man, capu sus, nu te lasa doborit de asta, esti inca foarte tinar, ai o viata in fatza…de racing mai ai muuuult timp….
Insanatosire grabnica!
Biciclaru (forum ciclism.ro)